CUM A FOST CREATĂ GRILA

Ideea unei grile pentru educația și formarea traducătorilor literari s-a născut în 2008, când o inițiativă comună a Fondurilor literare olandeze (NLF) și flamande (VFL), a Centrului de Expertiză pentru Traduceri Literare (ELV, Utrecht-Louvain) și a Uniunii Lingvistice Olandeze (NTU) a publicat o broșură intitulată „Pentru păstrarea unei culturi a traducerii prospere” în spațiul lingvistic olandez.[1] Broșura conținea o analiză amănunțită a situației traducerii literare în general și a situației destul de dificile a educației și formării în domeniul traducerii literare în Țările de Jos și în Flandra. Acesta conținea un apel stăruitor la crearea unor sisteme de învățare pe tot parcursul vieții, în care programele academice și inițiativele din afara mediului academic să funcționeze împreună într-un mod flexibil. Aceste idei au fost prezentate și discutate în cadrul Conferinței PETRA de la Bruxelles din decembrie 2011. Analiza olandezo-flamandă a situației s-a dovedit a fi mai mult sau mai puțin aplicabilă în multe alte țări europene. În secțiunea „Educație și formare” au fost formulate câteva recomandări, dintre care cea de-a doua era următoarea: „Se recomandă începerea unei discuții privind structurile promițătoare și pe termen lung pentru educația și formarea traducătorilor literari la nivel european.Aceasta implică schimbul și cooperarea între instituțiile academice și non-academice cu privire la conținutul formării, la aspectele practice și la metodele de predare. Un grup de lucru reprezentativ ar trebui să elaboreze o propunere bazată pe inițiativele deja existente. Unul dintre punctele de pe ordinea de zi ar putea fi dezvoltarea unei direcții de învățare pentru traducătorii literari, cu o secvență distinctă de pași de la începători la traducători profesioniști, inclusiv formarea traducătorilor care doresc să își transfere cunoștințele și competențele.[2] Organizatorii Conferinței PETRA au cerut ca ELV să pună în aplicare recomandările privind educația din cadrul Conferinței PETRA. În cele din urmă, Uniunea lingvistică olandeză, împreună cu Universitatea din Utrecht, Universitatea din Leuven și cinci parteneri europeni (CEATL, Deutscher Übersetzerfonds, Universitatea ELTE din Budapesta, Universitatea BCLT din Anglia de Est, Fondazione Universitaria San Pellegrino) au fost cei care au solicitat un grant Erasmus+, care a fost acordat. Planul a constat în stabilirea unui grile care să ofere o imagine de ansamblu sistematică a tuturor competențelor și cunoștințelor pe care un traducător literar trebuie să le aibă. În același timp, grila ar funcționa drept un instrument de evaluare comparativă a programelor existente, a cursurilor individuale și a atelierelor. Nu în ultimul rând, ar reprezenta un ghid pentru cariera traducătorilor literari în vederea determinării nivelului acestora de competență. Unul dintre obiectivele fundamentale ale acestei grile a fost acela de a oferi o bază pentru cooperare mai facilă între numeroasele inițiative de formare non-academice și instituțiile academice de traducere literară, având în vedere faptul că, de câțiva ani încoace, în toată Europa au apărut programe de masterat în traducere literară.

UN MODEL AXAT PE COMPETENȚE

Pentru a depăși vechile limite (cum ar fi cele dintre practicieni și teoreticieni) și noile tensiuni (între abordările academice și cele non-academice) a trebuit să se găsească un concept de bază comun. A existat și există încă un acord larg asupra faptului că traducerea literară necesită multe cunoștințe specifice (limbi, istorie literară, sistem literar, diferențe culturale etc.) și abilități și mai specifice (analiza textului, tehnici de transfer, rezolvarea problemelor, tehnici de căutare etc.). În plus, un traducător literar trebuie să fie capabil să își joace rolul atât în domeniul literar, cât și în domeniul profesional (edituri, fonduri etc.). Această combinație de cunoștințe, abilități și atitudini corespunde perfect definiției a ceea ce în contexte didactice se numește „competență”. O competență este o constelație de cunoștințe, abilități și atitudini dovedite.[3]

Conceptul de competență a fost ideal pentru început, deoarece una dintre ipotezele de bază din spatele acestuia constă în faptul că nu contează unde sau cum dobândiți aceste competențe. Practic, nu are nicio importanță dacă le dobândiți imitând un traducător experimentat, urmând un program universitar sau participând la ateliere ocazionale. În cele din urmă, trebuie să dovediți că v-ați însușit competențele dobândite. În acest sens, modelul de competențe reprezintă o provocare pentru fiecare metodă și instituție de învățământ.

UN MODEL ANALITIC

Definiția conceptului de „competență” conține deja trei distincții clare între cunoștințe, abilități și atitudini. În consecință, definiția este o invitație la o analiză concretă a tipului de cunoștințe, abilități și atitudini pe care un traducător literar competent ar trebui să le numească proprii. Bineînțeles, aceasta este o chestiune care trebuie decisă în mod consensual, iar acest lucru s-a întâmplat în cadrul mai multor reuniuni ale proiectului PETRA-E. Din punct de vedere conceptual, o direcție de învățare care să cuprindă o imagine de ansamblu cuprinzătoare a tuturor tipurilor de cunoștințe, abilități și atitudini ale unui traducător literar ar fi reprezentarea analitică a conceptului mult prea sintetic de „traducător literar”. În loc să ia ca punct de plecare o imagine a priori a „traducătorului literar”, un model bazat pe competențe distinge părțile separate care, într-un proces de formare și educație, conduc la un traducător literar competent. Un model bazat pe competențe este, prin natura sa, critic față de presupunerile privind talentul natural. De asemenea, cineva cu talent natural va trebui să dovedească faptul că presupunerea a fost legitimă în cele din urmă.

UN MODEL DESCHIS

Caracterul analitic al modelului nu se oprește la distincția dintre cunoștințe, abilități și atitudini. Așa cum tocmai s-a spus, competența sintetică „competența de traducere literară” este o constelație de mai multe competențe parțiale sau subcompetențe care, împreună, alcătuiesc „competența de traducere literară”. Cu toate acestea, numărul de subcompetențe este în mod fundamental deschis; este întotdeauna posibil să fie adaugate altele noi sau să fie omise unele existente, dacă acest lucru pare necesar.

Fiecare subcompetență trebuie să fie definită, la rândul ei, prin descriptori. Numărul de descriptori este, de asemenea, deschis, dar nu nelimitat. Pentru că, pe de o parte, descriptorii ar trebui să acopere ceea ce înseamnă (în realitate) subcompetența în cauză, adică ar trebui să numească cunoștințele, abilitățile și atitudinile din care aceasta este compusă. Pe de altă parte, din motive pragmatice (în special evaluarea, a se vedea mai jos), numărul și formularea descriptorilor ar trebui să fie tratate cu atenție și precizie. Pentru a fi clari și preciși, descriptorii sunt în mod normal formulați în așa-numitele „enunțuri de tip este capabil/ă”, de exemplu: „Este capabil/ă să analizeze texte sursă”.

ANALIZA ȘI FORMAREA COMPETENȚEI DE TRADUCERE LITERARĂ

Așadar, primii doi pași de urmat au fost:

1. Distincția, denumirea și definirea subcompetențelor
2. Descrierea subcompetențelor prin intermediul atâtor descriptori câți sunt necesari

Sursa principală pentru determinarea competențelor unui traducător literar a fost, desigur, realitatea traducerii literare. Analiza a ceea ce știe, ce face și ce atitudini adoptă un „bun” traducător literar a permis diferențierea unui număr de competențe. Această activitate a fost, într-o anumită măsură, comparabilă cu activitatea unui analist de sisteme în domeniul IT. Dar, de asemenea, modelele de competențe deja existente pentru traducerea generală (tehnică, juridică…) au fost o sursă de inspirație, în special modelul de competențe al Masterului european în traducere,[4] și modelul dezvoltat de grupul de cercetare PACTE de la Universitatea din Barcelona (UAB).[5] Ambele modele au o structură circulară cu o competență centrală, de exemplu, competența strategică în modelul PACTE. Inițial, modelul PETRA-E a ales o structură liniară pentru a evita orice impresie de ierarhie în cadrul subcompetențelor.

În final au fost selectate opt subcompetențe:

• competența de transfer
• competența lingvistică
• competența textuală
• competența euristică
• competența literar-culturală
• competența profesională
• competența evaluativă
• competența de cercetare

Trebuie subliniat faptul că ordinea competențelor nu este ierarhică.

După ce au fost identificate cele opt competențe, fiecare dintre ele a trebuit să fie descrisă prin intermediul unor descriptori. În ceea ce privește numărul de descriptori, obiectivul a fost menținerea unui număr cât mai restrâns posibil. Au fost utilizate două criterii: 1. Descriptorii ar trebui să ofere o definiție aproape completă (nu ideală) a competenței și 2. Ulterior, fiecare descriptor ar trebui să fie legat de „indicatori comportamentali” pentru a evalua nivelul de dobândire a competenței. Un număr din ce în ce mai mare de descriptori mult prea detaliați ar face evaluarea aproape imposibilă. În plus, ar limita considerabil libertatea utilizatorilor Grilei. Prin urmare, descriptorii ar trebui să fie formulați într-un mod care să lase loc de interpretare. Pentru a menține cel mai mare grad posibil de libertate în aplicarea Grilei, fiecare descriptor ar trebui să fie formulat cât mai clar și mai general posibil. Un descriptor nu poate conține nicio preferință pentru o anumită teorie sau metodă. De exemplu, primul descriptor al competenței de transfer spune: „este capabil/ă să înțeleagă textele sursă”. Acesta nu menționează teoria sau metoda conform căreia ar trebui să aibă loc această înțelegere. Acest lucru aparține libertății fiecărui utilizator al Grilei. Acest lucru este valabil pentru fiecare descriptor.

Primul model al Grilei a distins doar 55 de descriptori pentru cele opt competențe. Pe parcursul discuțiilor din cadrul reuniunilor de la Utrecht, Misano, Budapesta și Anvers, numărul a crescut la 126, iar pentru cea de-a doua ediție numărul acestora este acum de 136. Acest număr indică complexitatea meseriei de traducător literar. Dar, pe de altă parte, poate complica și aplicabilitatea Grilei în ansamblul său.

DE LA UN MODEL UNILINIAR LA O GRILĂ DE REFERINȚĂ MULTIDIMENSIONALĂ

Definirea și descrierea competențelor unui traducător literar a avut ca rezultat o listă detaliată de competențe comparabile cu modelul EMT. Cu toate acestea, o listă nu este încă o grilă, cu atât mai puțin o grilă de referință la nivelul Cadrului European Comun de Referință pentru Limbi (CECR), la care Grila noastră face trimitere în definiția competenței lingvistice. Pentru a deveni o grilă de referință, lista de competențe a trebuit să fie completată de o direcție de învățare care să distingă mai multe niveluri de dobândire a competenței și de un sistem de evaluare care să permită teste valide și fiabile care să garanteze o schimbare legitimă de nivel. De la o listă de competențe uniliniară (verticală), modelul trebuia să evolueze către o grilă tridimensională care să conțină

• o listă de competențe;
• o direcție de învățare;
• un sistem de evaluare.

Numai atunci studenții și stagiarii în domeniul traducerii literare din toată Europa – indiferent dacă studiază meseria într-o instituție academică sau non-academică, dacă o învață singuri sau cu ajutorul unui mentor experimentat – vor putea să se orienteze: unde mă aflu pe drumul meu spre a deveni un traducător literar competent?

Prin urmare, lista de competențe a fost corelată cu o direcție de învățare care distinge cinci niveluri:

• începător
• cursant avansat
• profesionist la începutul carierei
• profesionist avansat
• expert

Prin asocierea competențelor cu o direcție de învățare, Grila Petra-E depășește modelul de competențe al EMT. Prin luarea în considerare a problemei evaluării, aceasta urmează calea PACTE (a se vedea mai jos). Totuși, aceasta determină, de asemenea, apariția a cel puțin o dublă provocare. În primul rând, există o anumită incompatibilitate între conceptul de direcție de învățare cu mai multe niveluri și natura (în principiu) dihotomică a unei competențe: fie că ai o competență, fie că nu ai, fie că ești competent, fie că nu ești. Este, într-o oarecare măsură, contradictoriu să vorbești despre „o persoană foarte competentă” sau despre faptul că ești „pe jumătate” competent. Cu toate acestea, în contexte didactice, poate fi util să se vorbească despre un continuum al dobândirii competențelor. În al doilea rând, într-un context european, distribuția descriptorilor pe mai multe niveluri de competență poate varia considerabil de la o țară la alta, în special în ceea ce privește primele două niveluri.

Prima dificultate poate fi rezolvată prin admiterea faptului că direcția de învățare funcționează într-un context didactic și că schimbările de nivel necesare pot fi legitimate prin teste intermediare adaptate la nivelurile unice, întâlnite în programele obișnuite de licență și masterat. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de evaluarea competențelor, acestea ar trebui să fie considerate competențe finale. Cea de-a doua dificultate poate fi rezolvată prin raportare la flexibilitatea și deschiderea Grilei; nu este nicio problemă atunci când unii descriptori sunt mutați într-o fază anterioară sau ulterioară a direcției de învățare.

CÂTEVA OBSERVAȚII PRIVIND EVALUAREA

A vorbi despre competențe și niveluri de învățare presupune un sistem valid și fiabil de evaluare și apreciere. Caracterul deschis și liber al Grilei trebuie asociat, în cele din urmă, cu un sistem de evaluare care să garanteze cursanților, indiferent de locul de muncă, informații valide și fiabile despre competențele lor. Totuși, punerea în aplicare a unui astfel de sistem de evaluare nu a putut fi realizată în cadrul proiectului actual. Aceasta va face obiectul unui proiect ulterior.

În prezent, competența în domeniul traducerilor este determinată în principal de calitatea produselor pe care le furnizează traducătorii. Cu toate acestea, problema de bază constă în faptul că persoanele individuale dețin competențele, nu produsele (de traducere). Din acest punct de vedere, există o diferență clară între evaluarea competențelor și evaluarea produselor. Oricât de paradoxal ar părea acest lucru, nu există o legătură dovedită între calitatea unui produs de traducere și competența unui traducător. Totuși, este adevărat și reversul: nu este sigur (dar se poate spera) că un traducător competent va livra o traducere „bună”.

În forma sa actuală, Grila a adoptat un tip de evaluare prin presupunere: de exemplu, pornește de la premisa că o persoană poate trece la nivelul 3 dacă are un master în traducere literară. Sau presupune că cineva este un traducător avansat atunci când a publicat două traduceri literare. Cu toate acestea, pe baza acestor presupuneri, nu putem fi siguri că acest student sau traducător a dobândit cu adevărat toate competențele necesare. Unul dintre motive este faptul că, în contexte instituționale (universități, fonduri, edituri), competența unui cursant este foarte adesea determinată de calitatea produsului de traducere. Întrebarea este, așa cum tocmai am spus, în ce măsură calitatea unei traduceri poate fi direct legată de competența unui traducător. Pe de altă parte, un model de competență trebuie să se bazeze pe teste valide și fiabile pentru a dovedi că o competență este într-adevăr dobândită. Pentru a realiza acest lucru, fiecare descriptor menționat în Grilă ar trebui – în mod ideal – să fie asociat cu „indicatori comportamentali” perceptibili, care să demonstreze existența concretă a cunoștințelor, abilităților și atitudinilor necesare. În mod ideal, fiecare descriptor ar trebui să fie testat printr-un test valid și fiabil care să arate o concordanță între cunoștințele, atitudinile și atitudinile fiecărui cursant individual și „indicatorii comportamentali”. În prezent, în evaluarea traducerilor, preferințele subiective, tradițiile naționale și elementele de ideologie estetică pot provoca o prejudecată în evaluare, cu siguranță la nivel european. Nu este sigur că testarea orientată spre competențe poate evita toate acestea, dar cel puțin pornește de la ambiția de a evalua într-un mod valid și fiabil. Nu este sigur nici că astfel de teste pot fi dezvoltate pentru întreaga Grilă.[6] Grupul de cercetare PACTE, care s-a concentrat pe dezvoltarea de teste valide și fiabile pentru competențele traducătorilor generali, nu a ajuns până acum la rezultate convingătoare. Totuși, acesta nu este un motiv pentru a rămâne în urmă și pentru a renunța la ideea unor teste reale orientate spre competențe.

O privire asupra descriptorilor care figurează acum în Grilă arată că, probabil, nu toți vor putea fi testați într-un mod valid și fiabil. Unii descriptori indică doar o anumită situație (de exemplu: „este specializat într-un anumit gen”), care poate fi confirmată sau infirmată prin simpla observație. Posibilitatea de testare a altor subiecte (de exemplu: „capacitate creativă optimă” sau „contribuie la tradiția traducerii literare în cultura țintă”) este mai degrabă îndoielnică. Există întotdeauna o anumită reticență sau chiar rezistență atunci când vine vorba de chestiuni de evaluare și apreciere. Mult prea repede, evaluarea este asociată cu impunerea lucrurilor sau cu standardizarea. Desigur, nu poate fi așa. Pe de altă parte, deschiderea și flexibilitatea Grilei nu trebuie confundate cu arbitrariul. Pentru ca Grila să fie un instrument flexibil de orientare și comparație, testarea validă și fiabilă este un mare ajutor, nu o amenințare.

CAPACITATEA DE UTILIZARE A GRILEI

Grila este un instrument practic, nu dogmatic. Nu este menit să prescrie calea pe care un traducător ar trebui să o urmeze pentru a-și atinge scopul și nici nu prescrie conținuturi și metode didactice. Aceasta poate fi utilizată ca un instrument rapid pentru diferite scopuri.

1. Din perspectiva cursanților

Grila permite cursanților să determine cu ușurință ce competențe au dobândit deja și la ce competențe (sau descriptori) mai au de lucrat. Pentru ei, aceasta este un instrument de autoevaluare. În plus, flexibilitatea Grilei le permite cursanților să traseze calea către tipul de traducător la care aspiră, de exemplu un traducător mai „practic” sau un traducător mai „orientat spre cercetare”. Grila poate ajuta la determinarea competențelor care corespund profilului dorit.

1. Din perspectiva instituțiilor

Pentru instituțiile care oferă programe de traducere literară, Grila este un instrument util pentru elaborarea programelor de studii. Ce fel de cursuri și conținut trebuie oferite pentru a forma traducători literari competenți la un anumit nivel? Pentru programele existente, Grila oferă un instrument de evaluare: contribuie toate cursurile din program în mod eficient la formarea unor traducători literari competenți? La nivel național și european, Grila oferă un instrument de comparare a programelor de educație și formare. Acest lucru le-ar permite cursanților să decidă încotro să se îndrepte pentru a-și dezvolta în continuare cunoștințele și competențele. În cazul în care Grila reușește să dezvolte un sistem de testare valid și fiabil, aceasta ar putea fi utilizată ca bază pentru evaluarea la nivel european a institutelor de traducere. Fiecare profesor individual poate utiliza Grila ca instrument de evaluare pentru cursurile sale: ce oferă cursul și la ce nivel? Ce lipsește? etc. În cele din urmă, Grila ar trebui să ajute profesorii și formatorii să conceapă cursuri și ateliere de lucru mai bune.

1. Din perspectiva furnizorilor de cursuri, ateliere de lucru etc.

Furnizorii de cursuri și ateliere de lucru pot utiliza Grila pentru a determina nivelul de competență pe care îl au în vedere: de exemplu, dacă organizează un atelier de lucru pentru studenții de la masterat care doresc să devină traducători profesioniști, Grila poate ajuta la determinarea competențelor specifice necesare la acel nivel.

1. Din perspectiva rețelelor

Grila poate sprijini crearea de rețele între mai multe institute și furnizori de cursuri. Aceasta poate contribui la descoperirea complementarităților dintre programe. Probabil că niciun institut nu va fi capabil să ofere toate competențele. Grila ajută la descoperirea locurilor în care un cursant poate găsi competențele care lipsesc în institutul său local.

1. Grila ca instrument didactic

În special versiunea online a Grilei poate (în principiu) să ofere referințe bibliografice, sfaturi pentru cursuri, modele de teste, bune practici etc. pentru fiecare descriptor în parte. Aceasta poate oferi noi idei pentru metode didactice și instrumente de formare.

1. Grila ca instrument în comunicarea editură-traducător

Grila poate fi utilizată de traducători în discuțiile sau negocierile cu editorii. Aceasta poate contribui la clarificarea tipului de competențe necesare pentru a traduce anumite texte. Grila poate contribui la creșterea vizibilității profesionale a traducătorilor literari și la îmbunătățirea poziției lor economice.

CE RĂMÂNE DE FĂCUT

Probabil că activitatea de îmbunătățire a Grilei nu va fi niciodată finalizată. Odată ce aceasta va fi aplicată în cele câteva domenii indicate mai sus, vor apărea noi elemente, iar altele deja prezente se vor dovedi a fi mai puțin utile. Prin urmare, o adaptare și o perfecționare constantă a Grilei este de dorit, dacă nu chiar necesară.

Cu toate acestea, două lucruri par a fi mai urgente și, pentru ca Grila să fie un succes, este util să le dezvoltăm în viitorul apropiat. În primul rând, este vorba de dezvoltarea versiunii online a Grilei. Aceasta oferă foarte multe oportunități pe care o versiune tipărită nu le poate oferi. Cu un clic pe fiecare descriptor se pot obține informații suplimentare despre conținutul acestuia. De asemenea, pot fi făcute vizibile sfaturi didactice, referințe la lucrări cheie, dicționare, articole etc. pentru toate combinațiile de limbi. Desigur, acest lucru poate fi dezvoltat doar în cursul anilor următori. În al doilea rând, problema evaluării care nu a fost rezolvată în cadrul proiectului: ar fi de dorit ca un sistem real de evaluare orientat spre competențe să poată fi dezvoltat în cadrul unui proiect ulterior.

[1] Dutch Language Union, Expertise Centre for Literary Translation a.o. (eds.). (2008). *Great Translation by the Way. A Pamphlet for Preserving a Flourishing Translation Culture.

[2] PETRA (ed.). (2012). Towards New Conditions for Literary Translation in Europe. The PETRA Recommendations, p. 14.

[3] CEN. (2006). EN 15038. Translation Services – Service Requirements, p. 5.

[4] A se vedea http://ec.europa.eu/dgs/translation/programmes/emt/key_documents/ emt_competences_translators_en.pdf.

[5] A se vedea, de exemplu PACTE (2011) ‘Results of the Validation of the PACTE Translation Competence Model: Translation Project and Dynamic Translation Index’, în: O’Brien, Sharon (ed.) IATIS Yearbook 2010, London: Continuum.

[6] A se vedea Mariana Orozco and Amparo Hurtado Albir. (2002). ‘Measuring Translation Competence Acquisition’, în: Meta, XLVII, 3, p. 375-402.